Accelerarea intaririi betonului este o operatiune necesara atunci cand dorim sa grabim cursul de actiune al lucrarilor pe un santier de constructii. Intarirea betonului are loc in doua perioade de timp. Prima perioada incepe dupa aproximativ doua ore de la turnare, timp in care se executa vibrarea (compactizarea), si se termina cand betonul se poate sustine singur (dupa 2-3 zile).
A doua perioada incepe dupa 2-3 zile si se termina la 28 de zile din ziua punerii in opera (ziua turnarii). Dupa 28 de zile se considera ca betonul a ajuns la rezistenta sa maxima. Prin urmare, pentru a trece la turnarea planseului (placa) numaram 28 de zile de la turnarea stalpilor/centurii pana in ziua turnarii planseului. Aceasta regula este deseori incalcata in practica si se asteapta numai un sfert din acest timp.
Pentru a scurta acest timp se folosesc doua metode generale de accelerare a intaririi betonului. aceste metode definesc cele doua grupe de procedee tehnologice:
- Grupa I – Accelerarea intaririi prin compozitia betonului.
- Grupa II – Intarirea betonului prin tratarea termica a acestuia.
Accelerarea intaririi prin compozitia betonului
Aceasta metoda de accelerare a intaririi betonului cuprinde doua modalitati:
- Folosirea cimenturilor cu intarire rapida.
- Folosirea de adaosuri in compozitia betonului (in momentul prepararii).
Folosirea cimenturilor cu intarire rapida
Folosirea cimenturilor cu intarire rapida prezinta avantajul ca nu modifica cu nimic procesul de preparare a betonului, iar procedeul tehnologic ramane neschimbat.
Cimenturile cu intarire rapida se caracterizeaza prin hidratare si intarire marita in comparatie cu cimentul Portland obisnuit. Acest fapt face ca betonul obtinut cu astfel de ciment sa prezinte rezistente mari intrun timp scurt.
Trebuie sa tinem seama totusi ca este necesar sa se asigure o temperatura cuprinsa intre +15 si +20℃ cand se foloseste betonul astfel preparat. Sub aceste valori intarirea betonului scade si se apropie de cea a betonului obtinut cu ciment Portland obisnuit.
In comparatie cu metodele ce urmeaza aceasta metoda de accelerare a intaririi betonului este cea mai recomandata. Folosirea cimenturilor cu intarire rapida nu prezinta nici un risc in vederea reducerii rezistentei proprietatilor betonului, din contra, aceasta metoda mareste aceste proprietati. Dar nu trebuie sa va opriti aici, este bine sa cunoasteti si celelalte metode.
Folosirea de adaosuri in compozitia betonului
Folosirea adaosurilor in compozitia betonului este o metoda mai putin recomandata datorita unor efecte secundare asupra caracteristicilor betonului in timp.
Cel mai utilizat accelerator de intarire a betonului este clorura de calciu, respectandu-se conditiile foloririi acestei substante conform normativelor in vigoare.
Intarirea betonului prin tratarea termica a acestuia
Ridicarea temperaturii betonului creeaza conditii din ce in ce mai favorabile pentru marirea vitezei de intarire. Dar aceasta metoda provoaca si unele fenomene distinctive ale structurii betonului. Cel mai important dintre acestea este fierberea apei din beton care trebuie neaparat impiedicata. Din acest punct de vedere procedeele de tratare termica a betonului se clasifica in:
- Procedee de tratare termica la presiuni ridicate.
- Procedee de tratare termica la presiune normala.
Procedee de tratare termica la presiuni ridicate
Aceste procedee sunt cunoscute sub numele de procedee de autoclavizare si au fost printre primele aplicate. Ele necesita instalatii complexe (autoclave) in care sunt introduse elementele de beton si mediul incalzitor. Mediul incalzitor este un abur ce se afla sub o presiune de 8-12 at si o temperatura de 170-200℃
acest procedeu de autoclavizare se foloseste numai pentru obtinerea de materiale de constructii din beton prefabricate.
Procedee de tratare termica la presiune normala
Aceste procedee permit ca durata ciclului de intarire a betonului de la turnare pana la decofrare sa se reduca simtitor fata de durata de intarire normala de 2-3 zile (prima faza a intaririi betonului de care vorbeam la inceputul articolului), coborand in mod curent sub 24 ore si ajungand chiar si la valori de 4-8 ore.
Aceste procedee de intarire a betonului, in cazul prefabricatelor din beton, o marire considerabila a productiei pe unitatea de suprafata. Dar aceasta medtoda este posibila si in cazul lucrarilor de beton monolit. In aceasta situatie are drept consecinta accelerarea rulajului cofrajelor, a caror complexitate poate creste cu rezultate spectaculoase.
Tratarea termica a betonului la presiune normala consta in realizarea, fara a se depasi temperatura de 100℃, a unui mediu termoumed in care fenomenele de hidratare a cimentului si de hidroliza sunt mult accelerata. Exista trei cai principale de tratare termica a betonului la presiune normala:
Prin aburire – introducerea de abur sub presiune joasa intr-un spatiu inchis in care se gasesc elementele de beton.
Prin cofraje sau tipare incalzite – in acestea temperatura betonului se ridica cu ajutorul unui agent incalzitor (abur, aer cald, apa sau ulei fierbinte etc.), introdus in peretele cofrajului sau tiparului. Prin intermediul acestui agent incalzitor caldura este transmisa direct la beton. Umiditatea este asigurata prin evaporarea unei parti din apa de amestec, dar fara ca aceasta sa se piarda in afara. Betonul fiind inchis complet in tipar sau cofraj.
Prin utilizarea rezistivitatii betonului sau armaturii – la trecerea curentului electric se degaja cantitatea de caldura necesara pentru ridicarea temperaturii. umiditarea este asigurata, in acest caz, ca si in procedeele de tratare termica in tipare sau cofraje incalzite.
